Prefectul Buzăului prins în războiul pentru codrii din Munții Buzăului

Munții Buzăului își caută stăpânii de drept în timp ce samsari, judecători, avocați, notari, funcționari publici și chiar executori judecătorești se reped în vâltoarea luptei să prindă o halcă de pădure pentru ei sau apropiații lor.
Lupta este destul de aprigă, chiar dacă durează de zeci de ani. Rând pe rând, hotărâri judecătorești au dat dreptate când unora, când altora, dar niciodată statului, astfel încât, după o perioadă foarte mare de timp, ai fi crezut că interesul a scăzut, mușchii s-au atrofiat, iar strigătul de luptă și-a pierdut ecoul prin văile întunecate ale munților revendicați. Nu este așa !
Prefectul Buzăului, Carmen Ichim, un adevărat cavaler al cetății în acest iureș, caută să surprindă esența dreptății greu de drămuit printre mii de hotărâri judecătorești una mai contradictorie cu alta și toate la un loc arătând toleranța și neputința umană.
O găsim pe Carmen Ichim în biroul său din Prefectura Buzău, înconjurată de un maldăr de dosare cu mii și mii de hotărâri judecătorești contradictorii și alte sute de somații de plată de daune materiale, morale și penalizări pentru aplicarea cu întârziere a unor hotărâri. Aceasta este situația din acte, pe teren, prim Munții Buzăului, situația este la fel de complicată. Apar peste noapte proprietari de terenuri forestiere, ca efect a unor hotărâri judecătorești sau prin alte mijloace legale, care își cer dreptul de exploatare a arborilor din parcela lor. Este foarte greu de controlat acest aspect, dar oamenii legii și instituțiile statului veghează ca exploatările să fie permise doar în baza legii, în baza unor documente obligatorii de exploatare.
Problemele apar în cadrul Comisiei Județene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Buzău, acolo unde hotărârile judecătorești sunt convertite în titluri de proprietate, de bună voie sau silit, sub amenințarea unor penalizări date de instanță în sarcina prefectului, ca președinte al acestei Comisii. De multe ori, eliberarea titlurilor de proprietate este o acțiune imposibilă, pentru simplul fapt, că pe același amplasament există deja de cele mai multe ori emise mai multe titluri de proprietate și pe teren sunt proprietari de drept care își reclamă posesia de bună credință de zeci de ani. Situația este cam la fel, peste tot în țară, dar la Buzău se pare că avem ceva mai deosebit. Un caz în care Academia Română se luptă în instanță cu Obștea Moșnenilor pe codrii din Munții Buzăului.

Academia Română vrea toți codrii și toți Munții din Buzău

În 2007, în baza sentinței civile nr. 826/21.06.2007 a Judecătoriei Pătârlagele , Județul Buzău, Academia Română a obținut restituirea dreptului de proprietate pe o suprafață de 18.023,3 hectare de pădure pe raza localităților Nehoiu, Siriu și Gura Teghii donate de surorile Maican. Judecătoria Pătârlagele a admis cererea formulată de Fundația Patrimoniu a Academiei Române, judecătorul fiind probabil intimidat de așa titulatură și a acordat dreptul de proprietate pentru suprafața totală de 18.023,3 hectare după cum urmează:
Redăm din sentința civilă nr. 826/ 21.06.2007 dată în dosarul 1354/2006 de un judecător asistat de un grefier la Judecătoria din Pătârlagele.
Suprafața totală de 12.203,9 hectare de teren cu vegetație forestieră situată pe raza teritorială a Comisiei locale Gura Teghii, pe următoarele amplasamente; Muntele Cerna Viforâta, în suprafață de 3651,9 hectare, Muntele Dealul Corbului în suprafață de 294,3 ha, Muntele Ibănețu în suprafață de 802,8 ha, Muntele Tega, în suprafață de 839,7ha, Muntele Podul Calului în suprafață de 2698,7 ha, Muntele Sfoara Borănescu, Soldații Bârzoi în suprafață de 1135,4 ha, Muntele Valea Dracului în suprafață de 230 de hectare, Muntele Piscul Lung, în suprafață de 124,1 ha, Muntele Vadu Cornului în suprafață de 47 de hectare, Muntele Zănoaga în suprafață de 2076,9 ha și Muntele Piciorul Caprei în suprafață de 503,1 ha.
Suprafața totală de 714,3 ha teren cu vegetație forestieră situată pe raza teritorială a Comisiei Orășenești Nehoiu pe următoarele amplasamente: Muntele Spidișul Arsele în suprafață de 517 ha și Muntele Lunca Mare în suprafață de 197,3 ha. Suprafața totală de 5.105,1 ha teren cu vegetație forestieră pe raza teritorială a Comisiei Locale Siriu pe următoarele amplasamente: Muntele Spidișul Arsele în suprafață de 1076,2 ha, Muntele Poiana din Cale în suprafață de 1425,4 ha, Muntele Podul Calului în suprafață de 2.103,1 ha și Muntele Giurca în suprafață de 500,4 ha. A urmat recursul Obștii Moșnenilor a căror terenuri se găseau parțial sau total pe suprafețe revendicate de Academia Română, care s-a judecat la instanța din Argeș. În anul 2010 Tribunalul Argeș a menținut soluția cuprinsă în sentința de la Pătârlagele și de atunci au început problemele. Academiei Române i-au fost retrocedate doar aproximativ 13.500 de hectare întrucât restul suprafețelor fusese restituite Obștii Moșnenilor care au justificat proprietatea și posesia pe faptul că la data naționalizării terenurilor revendicate de Academiei ei erau deja în posesia lor în baza unei hotărâri judecătorești, în speță sentința civilă nr. 99 din data de 14 martie 1946.

”În virtutea legii se constată că Obștea Moșnenilor Buzoieni, ziși, de pe Buzău, are ființă de Obște în conformitate cu legea silvică cu sediul în comuna Nehoiaș , județul Buzău, compusă din membrii arătați în tabela anexă acestei sentințe din care face parte integrantă, și că stăpânește în co-devălmășie bunul comun moșnenesc din perimetrul ce cuprinde pădurile, pășunile fânețele și golurile de munte din munții județului Buzău, limitat aproximativ de granița veche a Ardealului, apa râului Buzău și apa Slănicului. Tabelul anexă cuprinde 33 de proprietari denumiți moșneni care stăpâneau în devălmășie o suprafață de 185,16 hectare de teren, spune sentința civilă nr. 99 din data de 14 martie 1946”.
Mai mult, din Analele Academiei Române aflăm că Plenul Academiei a luat în discuție ratificarea desființării donațiilor făcute de d-rele Maria și Violeta D.Maican.

Redăm un extras din Analele Academiei Române:
”Comunicându-se donatoarelor deciziunea de mai sus, luată de plenul Academiei Române în sesiunea generală, d-rele Maria și Violeta D. Maican au răspuns prin notificările nr. 26.880 din 10 iulie 1947 și nr. 27.764 din 18.VII 1947, că au luat la cunoștință din actul de voință al Academiei Române de a se desface donațiile în chestiune și că își dau consimțământul necesar acestei desfaceri socotind întrunit pe această cale acordul de voințe următor căruia donațiunea rămâne desfăcută”, se arată în Analele Academiei Române, Dezbaterile Tomul LXVII 1947-1948.

Chiar dacă documentele care au stat la baza hotărârilor prin care s-au retrocedat Munții Buzăului stau acum sub semnul întrebării, după ce la conducerea instituției a venit un om capabil să înțeleagă situația de drept și de fapt și care nu se intimidează la amenințările mai marilor Academiei Române, conflictul rămâne deschis.
Academia Română dorește punerea în posesie pe o suprafață de 4.457 ha dintr-un trunchi dintr-o pădure de stat identificată de Academia Română, bine îngrijită și care nu necesită cheltuieli de refacere, obligând prefectul să-i plătească suma de 100 de lei pentru fiecare zi de întârziere până la punerea efectivă în posesie pe terenul vizat.
Și este doar un caz!