Moștenitoarea Casei Monteoru, apel către toți urmașii celor care au contribuit la MAREA UNIRE

Autor: Oana Ometa realitatea.net
CENTENARUL MARII UNIRI Ioana Angelescu, moştenitoarea familiei Monteoru şi nepoata doctorului şi politicianului Constantin Angelescu, a vorbit în exclusivitate pentru Realitatea.net despre proiectele legate de Centenarul Marii Uniri. De asemenea, Ioana Angelescu lansează un apel către toţi urmaşii personalităţilor istorice care au contribuit la Marea Unire să se implice în programul Centenarului.
Ioana Angelescu, strănepoata lui Grigore Monteoru și nepoata doctorului Constatin Angelescu, unul dintre „ctitorii Marii Uniri”, membru al Guvernului şi reformator al şcolii româneşti în perioada interbelică, a vorbit în exclusivitate pentru Realitatea.net despre proiectele pe care le are pentru celebrarea Centenarului Marii Unirii. Ioana Angelescu este profesoară de Limba română. În perioada regimului comunist, a ales calea exilului şi a plecat în Germania. A lucrat la Europa Liberă, chiar şi după Revoluţia din 1989, şi spune că românii şi-au pierdut apetitul pentru comemorări, care au devenit mai degrabă un soi de „parastase”. Nepoata fostului ministru din Guvernul Ion I. C. Brătianu a subliniat importanța Centenarului pentru români, precizând că acesta este un prilej să ne gândim la străbunicii care s-au jertfit pentru noi și pentru idealul nostru: Marea Unire. „Noi suntem creștini și considerăm că Centenarul e un prilej să ne gândim la străbunicii care s-au jertfit, care s-au sacrificat pentru această extraordinară idee de unire”. Ioana Angelescu se arată dezamăgită de programul Academiei Române pentru Centenarul Marii Unirii şi spune răspicat că „puteau să-l folosească și dacă erau 100 de ani de la plantarea cartofului și dacă erau 100 de ani de la Marea Unire”.

Realitatea.net: Cât de important este Centenarul Marii Uniri pentru dumneavoastră şi de ce?
Ioana Angelescu: Bunicul meu, Constantin Angelescu, a avut doi băieți: pe tata și pe fratele lui Alexandru. Ei au studiat la Paris, după care s-au reîntors în țară. Nu au rămas în București, unde aveau proprietăți și puteau să le administreze mai bine, ci au fost trimiși în provinciile nou reunite. În momentul în care au revenit în țară de la Paris, unchiul meu a fost trimis la Cluj ca profesor. Nu a fost ușor deloc, pentru că s-a îmbolnăvit și a murit. Și tata a fost trimis la Cernăuți și de la Cernăuți a revenit la Iași. Așa se explică faptul că a rămas la Iași, de unde nu a vrut să mai plece. Pentru că un lucru extrem de important după Marea Unire a fost consolidarea acesteia. Și opera aceasta de consolidare, care a avut loc între 1922 și 1940, s-a făcut cu sacrificii uriașe din partea clasei politice românești. Acesta e un simplu exemplu, dar ei își trimiteau, ca pe vremea înaintașilor lor, tot ce aveau mai bun – copiii – în locuri unde era de muncă, de făcut ceva. Și nu a fost ușor. Nici pentru tata să fie profesor la Cernăuți, imediat după Marea Unire, nici pentru unchiul meu să fie profesor la Cluj.

Realitatea.net: Ce vă propuneţi să faceţi în anul ce urmează?

Ioana Angelescu: Pentru noi, misiunea importantă a evenimentului care o să marcheze Centenarul Marii Uniri ar fi celebrarea personalităților care au contribuit la acest lucru. În România, a existat dintotdeauna un cult al istoriei, un cult al personalităților care au înfăptuit marile evenimente ale istoriei, care au marcat destinele noastre. Aceste lucruri se manifestau prin așa-zisele comemorări. Bunicul meu a fost și președintele Ateneului Român, timp de 24 de ani, ateneul român înțeles ca o societate care avea în subordinea ei alte 146 de atenee populare, în afara celui de la București. În ordinea de zi a fiecărei ședințe anuale exista un capitol al comemorărilor, în sensul că erau amintite evenimentele importante, personalitățile de la a căror naștere sau moarte se împlinea o anumită dată. Acest obicei al comemorărilor la noi a dispărut absolut cu totul. Și asta m-a impresionat foarte mult ascultându-l pe academicianul Dan Berindei, vicepreședinte al Academiei, remarcând cu mare durere la o emisiune: „Nu observați că nu se mai fac comemorări?”. Și asta mi-a dat de gândit pentru că, într-adevăr, nu mai prețuim istoria și nu mai reușim să ne prețuim personalitățile care au făcut istorie, de fapt. Suntem într-un total anonimat și asta ne deosebește foarte mult de toate celelalte țări europene și nu pot să-mi explic cui servește alunecarea în acest total anonimat.

Realitatea.net: Vă referiți mai precis la un anonimat identitar?

Ioana Angelescu: Da, procedeul ăsta cred că a fost inaugurat de Ceaușescu, în anii ’80, când a inventat el o sărbătoare – 2000 de ani de la crearea statului român – și l-a repus în drepturi pe Burebista. Și atunci tot ce se întâmplase la un moment dat în România îi era atribuit numai lui Burebista. Alte personalități nu mai erau, istoria noastră aproape că fusese ștearsă cu buretele. Și aici am văzut marea deosebire dintre felul în care a fost organizat centenarul Primului Război Mondial în celelalte țări europene și cum este organizat la noi. În 2014, s-a dat semnalul organizării în Europa a evenimentelor. La noi, primul eveniment care s-a organizat, din păcate unul din foarte puținele, a fost în mai 2014. Şi a fost organizat de Institutul Francez. De atunci, România nu a mai făcut aproape nimic. Am așteptat să apară un comitet al Centenarului, să apară un proiect, un plan general. A fost o așteptare de peste trei ani de zile. Părerea mea este că modul în care se organizează manifestările Centenarului României ține mai mult de partea rusească, decât de cea europeană. În sensul că atât Franța, Marea Britanie, cât și Statele Unite au organizat mult mai multe evenimente până acum. Au programe foarte bine definite și foarte frumoase. În schimb, Rusia, care a ieșit din Primul Război Mondial în 1917, atunci când a avut loc și bolșevizarea și marea revoluție din octombrie, nu realizează absolut nimic. Și asta e o foarte mare durere pentru noi toți. Îmi dau seama că nu putem aștepta ca statul român să facă totul. Am așteptat mult prea mult până acum. Statul și-a dovedit în acești trei ani totala incapacitate și opacitate în interpretarea evenimentului. Atunci ne-am gândit să organizăm în mod privat. Orice fundație non-profit poate organiza asemenea evenimente cu resursele pe care le are, dar nu putem asista cu indiferență la indiferența statului.

Realitatea.net: Aşadar, aveţi o organizaţie care se va ocupa de acest subiect? Care este programul pe care vreţi să-l propuneţi?

Ioana Angelescu: Avem Fundatia Monteoru, care are sediul în Calea Victoriei 115. Ne-am gândit să propunem o suită de proiecte, atât pe plan național, cât și pe plan local. De asemenea, facem un apel serios și hotărât ca toți urmașii personalităților istorice care au contribuit la realizarea Marii Uniri să se implice personal sau prin organizațiile pe care le au. Pot să colaboreze cu noi. Să ne unim forțele pentru a organiza momente cât mai ilustrative și cât mai aproape de adevărul istoric, pe linia comemorării înaintașilor noștri. La noi, cuvântul „comemorare” este undeva sinonim cu „parastas”. Și aici se face o foarte mare greșeală: a comemora înseamnă a da o lecție de istorie, a repune istoria în drepturile ei prin documente, a face anumite corecturi. Corecturi ale unor inexactități care, din păcate, s-au răspândit atât de mult, încât pot fi luate ca adevăruri istorice. Numai printr-o asemenea activitate am reuși să facem ceva. Evenimentul la care noi ne-am gândit pentru anul viitor ar fi celebrarea a 100 de ani de la deschiderea primei misiuni diplomatice românești la Washington. Și pentru asta ne-am gândit să organizăm un eveniment care să cuprindă conferințe, un concert de muzică românească și de muzică americană și în cadrul acestui eveniment să facem o expoziție cu documentele inedite pe care Fundația Grigore Monteoru le deține referitor la această primă misiune diplomatică și restul.

Realitatea.net: Aveți documente pe care o să le prezentați în premieră?

Ioana Angelescu: Avem documente, din păcate sunt în premieră deși ar fi trebuit să fie cunoscute. Există o diferență de optică, o diferență de participare uriașă între România și SUA. Este vorba de prima misiune diplomatică a României deschisă la Washington prin depunerea la 15 ianuarie 1918 a scrisorilor de acreditare, în calitatea de prim trimis, de către doctor Angelescu către președintele Thomas Woodrow Wilson. A fost un eveniment care a influențat enorm. Bunicul meu a fost trimis de Brătianu ca să organizeze prima misiune diplomatică a României în SUA. Pe site-ul Ambasadei Române la Washington veți vedea că există istoricul relațiilor bilaterale, iar istoria între anii 1880 – 1941 este expediată în două rânduri. Pe site-ul Ambasadei SUA la București veți vedea că aceeași istorie este pe o pagină, dar cuprinde numele ambsadorilor, numele personalităților, numele unor evenimente, este mult mai aproape de adevărul istoric.

Realitatea.net: Considerați că românii au expediat subiectul?

Ioana Angelescu: Spre nedumerirea noastră, la Washington nu se spune că, de fapt, prima misiune diplomatică a României către SUA a fost inaugurată în ianuarie 1918, pentru că asta a avut repercusiuni foarte importante asupra conferințelor, tratativelor de pace care au urmat Primului Război Mondial. În schimb, pe site-ul ambasadei SUA la București este pomenit faptul că doctorul Constantin Angelescu și-a prezentat acreditarea acolo. Acesta este primul meu semn de întrebare.

Realitatea.net: Se încearcă, din ignoranță sau cu bună știință, omiterea unor fapte istorice sau a unor personalități istorice?

Ioana Angelescu: Marea Unire a fost făcută de niște personalități, de niște oameni politici. Cât despre imaginea care s-a creat referitor la bătălia de la Mărășești… Nu poți să spui că a fost unor țărani care au ieșit din apă, în izmene, s-au dus la bătălie, au câștigat războiul și au făcut Marea Unire. Aceasta a fost, din păcate, imaginea care s-a repetat de foarte multe ori. Îmi pare foarte rău. Nu se spune absolut nimic și aproape că le este frică, mai mult decât în perioada comunistă, să rostească numele lui Ionel Brătianu.

Realitatea.net: De ce credeți că există această frică, mai mult decât în perioada comunistă?

Ioana Angelescu: În perioada comunistă, erau inventate alte personaje, care ar fi jucat cel mai important rol în istoria României față de personajele reale. În locul lui Carol I și chiar a Regelui Ferdinand a fost adus în prim plan Alexandru Ioan Cuza, în locul Brătienilor a fost adus Mihail Kogălniceanu. Nimic de spus, fiecare a avut marile lui merite, dar nu-i înlocui pe unii cu alții. În limbajul propagandistic, bineînțeles. Ei, același lucru se întâmplă și acum. Eu nu am auzit aici să se vorbească despre Ionel Brătianu și despre guvernele pe care le-a prezidat, de miniștrii pe care i-a avut, despre rolul fiecăruia, al fiecărei personalități importante. La Europa Liberă noi am trăit asemenea evenimente. În 1983, mi-aduc aminte că eram angajată și aveam o emisiune care se numea „Cartea pe unde”. Postul s-a gândit cum să celebreze momentul acestei Mari Uniri. În 1982, am primit o vizită la Munchen din partea lui Georges Duca, fiul lui I. G. Duca. El trăia din zeci de ani în SUA, era cercetător la Institutul Hoover, și ne-a adus manuscrisul memoriilor lui I. G. Duca din timpul războiului. Am lucrat la această carte, o carte în trei volume care se numește „Amintiri Politice”, apărută la Editura lui Ion Dumitru Verlag, la Munchen, în 1982-83. S-a retipărit în România, dar la edituri minore. După ce a apărut primul volum, am făcut cel puțin 30-40 de emisiuni, prezentându-l in extenso. Așa am celebrat, la Europa Liberă, 65 de ani de la Marea Unire. Oferind ascultătorului cât mai mult adevăr istoric, de sub condeiul unui participant direct la evenimente. Și în calitate de ministru de Externe, și în calitate de cetățean al României. Aici nu am auzit să se vorbească de asemenea lucrări de memorie, să se facă lecții de istorie, să se facă emisiuni. Și atunci am spus că nu putem aștepta la nesfârșit și ar fi cazul să organizăm asemenea manifestări. Dacă nu ni se va da atenție, le vom face în mediu mai restrâns, dar nu putem profana memoria marilor personalități prin omitere. Și omiterea este tot un delict.

Realitatea.net: Veți organiza evenimente și la Sărata Monteoru, în Buzău?

Ioana Angelescu: Pe plan local, se pot organiza asemenea evenimente. Vreau să propun Consiliului Județean Cluj organizarea unei manifestări comemorative a doctorului profesor Angelescu, pentru că bunicul a făcut multe școli. Există și un film documentar făcut de Sahia, Doctor Angelescu în vizită la Cluj. Este semnatarul ordinului de înființare a Universității Ferdinand de la Cluj, în 1919, semnătura primă este a Regelui Ferdinand, a doua semnătură este a doctorului Angelescu, în calitate de ministru al Instrucțiunii Publice. Aș vrea să propun și Craiovei, acolo unde s-a născut și e cetățean de onoare. În timpul ministeriatelor, s-au construit școli pe tot cuprinsul României, în Basarabia, Bucovina. A făcut Conservatorul de la Cernăuți. Vrem să le luăm sub patronaj și împreună cu ei să organizăm momente evocatoare. O altă manifestare la care lucrăm este celebrarea a 100 de ani de la deschiderea primei ambasade a Poloniei în București. Prima ambasadă a Poloniei a avut sediul în Casa Monteoru.

Realitatea.net: Ați luat legătura cu cei din Polonia deja?

Ioana Angelescu: Bunicul a făcut multe vizite în Polonia. Și, la una din vizite, a fost primit ca membru Honoris Causa a Universității din Cracovia și au făcut o expoziție. La noi nu s-a obosit nimeni să facă ceva. Polonezilor nu le-a fost frică să-i pronunțe numele. Românilor le este frică de personalități.

Realitatea.net: Ce părere aveți despre programul Academiei pentru Centenarul Marii Unirii?

Ioana Angelescu: Programul Academiei puteau să-l folosească și dacă erau 100 de ani de la plantarea cartofului și dacă erau 100 de ani de la Marea Unire.

Realitatea.net: Este o afirmație extrem de dură.

Ioana Angelescu: Așa cum este el făcut, poate fi folosit la orice. E o mare decepție. Au, în schimb, două paragrafe impresionante. Unul în care vor să ia legătura cu sponsorii și al doilea să colaboreze cu Guvernul, pentru motive pe care probabil vi le explicați foarte repede. Alte pomeni financiare. Acestea sunt două paragrafe bine reprezentate și la obiect. Restul, vă spun, cultura cartofului sau Marea Unire același lucru, cu semn de egalitate! Noi suntem și creștini și noi considerăm că Centenarul e un prilej ca să se gândească la străbunicii care s-au jertfit, care s-au sacrificat. Pentru ca această extraordinară idee de unire a românilor să prindă viață, să se materializeze. Trebuie să-i ajuți prin momente evocatoare. M-a impresionat faptul că, în programul polonez, există inclusiv organizarea unui muzeu al Independenței. Același lucru s-ar putea face la noi cu așezămintele Brătianu. În acest program al Academiei Române, numele Brătianu nu este pomenit, în schimb, vor să restaureze alte case. I-au mutat tot fondul (n.r. Brătianu), biblioteca și documentele la Biblioteca Națională, nici nu știi unde să le mai găsești. Asta a fost o donație a familiei Brătianu în 1927.

Realitatea.net: Consideraţi că există o tendinţă de deturnare a valorilor, de pierdere a identității?

Ioana Angelescu: E un fenomen. Este același lucru care s-a întâmplat după 1944, mai bine după 1950, prin rescrierea istoriei la comanda torționarilor comuniști conduși de Mihai Roller. Atunci, toată istoria noastră a fost rescrisă după model sovietic, după imaginația bolnavă a acestui individ. În felul acesta ne-am distrus.

Realitatea.net: Ați încercat să luați legătura cu politicienii din România?

Am să o fac, nu am făcut-o până acum.