Un program naţional de împădurire este vital

Unul dintre cei mai mari specialişti din domeniul silvic, directorul Direcţiei Silvice Buzău, inginerul Cornel Pitiş atrăgea atenţia în urmă cu câţiva ani despre necesitatea adoptării la nivel naţional a unui program de împăduriri, cu fondurile încasate de la operatorii silvici, aşa numita „taxă de împădurire”, devenită în timp „ taxă de şmecher”,dar mai ales printr-o subvenţionare masivă din partea statului. Exploatarea forestieră este o activitate economică destul de bănoasă pentru stat, iar grija pentru protecţia mediului afişată de oficialităţi se transformă la nivelul administratorului silvic, aşa cum sunt Direcţiile Silvice prin Romsilva în plan de recoltare. În metri cubi vânduţi şi bani încasaţi.

 De împădurire nu-i mai arde nimănui, mai ales că banii sunt drămuiţi cu zgârcenie la nivel local, astfel încât munţii golaşi, cam leneşi să se îmbrace singuri, rămân de izbelişte în frigul iernii. Operatorii economici, care îşi desfăşoară activitatea în domeniul exploatării lemnului, au fost de fiecare dată receptivi la cererile autorităţilor sau organizaţiilor de mediu pentru promovarea unor programe mici de împăduriri. Astfel de acţiuni reprezintă de fiecare dată un succes extraordinar, mai ales că sunt implicaţi  elevi, studenţi, funcţionari şi chiar militari. Entuziasmul este mare atunci când un teren sterp se transformă peste noapte într-un petec de pădure, şi spunem că o astfel de experienţă trebuie împărtăşită de toată lumea, indiferent de vârstă. Numai că acum pădurile noastre sunt în necaz mare. Cele virgine îşi duc povara anilor, convieţuind cu flora şi fauna lor, într-o desăvârşită armonie. Cele rase, de care au rămas doar cioatele, nu vor nici în ruptul capului să se regenereze singure, arătând parcă, prin goliciunea lor, cu degetul către vinovaţi. Lor nu le pasă, şi la înălţimea funcţiilor lor îşi văd în continuare de treabă, aruncând vina defrişărilor pe bieţii căruţaşi.

Fabricile de maşini sunt sponsorizate, fabricile de oxigen sunt falimentate

Entuziasmul celor de jos, de la Direcţiile Silvice apune, urcând pe cale ierarhică către Romsilva şi Minister. Aşa cum se gândesc la cota de recoltă pe cap de pădure, aşa se gândesc şi în cazul cheltuielilor, a banilor dirijaţi către investiţii. În fiecare an sume colosale sunt alocate către fabricanţii de maşini prin programul Rabla, uitând totalmente de păduri, de regenerarea lor, a fabricilor de oxigen care produc permanent şi gratis. Mai mult, în gândirea lor, aceşti reprezentanţi ai autorităţilor uită că această investiţie se face doar o dată la minim 60 de ani, timp necesar pentru un copac de a fi recoltat. Mandat de mandat, miniştrii care au avut în sarcină administrarea pădurilor patriei au uitat cu desăvârşire de acest proiect, chiar dacă în timpul campaniilor electorale, ei sau reprezentanţi ai partidelor din care proveneau, se angajau ferm la iniţierea şi desfăşurarea unui program naţional de împădurire. Singura lor preocupare a fost aceea de a emite coduri silivice şi legi de recoltare, uitând de fiecare dată de realitate. Şi anume, faptul că există o mare întindere de teren pe care au fost păduri. Terenul fuge la vale, iar fabrica de oxigen este distrusă. Mulţi dintre miniştri au trăit şi încă mai trăiesc cu concepţia că pădurile sunt bune doar pentru a adăposti animalele sălbatice. S-a ajuns într-acolo încât riveranii, ţăranii de sub păduri, tremură de frig de frica sancţiunilor. Pentru că, aşa cum am mai spus, din pădure nu poţi lua o creangă uscată fără să fii interceptat de un pădurar. Toate camioanele interceptate cu lemn, a căror acte de provenienţă par ilegale, sunt eliberate tot de către oficialităţile locale cu circuit intern.

Noul ministrul al Apelor şi Pădurilor, Adriana Petcu, un specialist desăvârşit în domeniu, a înţeles necesitatea unui plan naţional de împădurire şi, urmând linia partidului din care face parte, sperăm că va realiza ceea ce nu s-a dorit a se realiza vreme de un sfert de veac. Şi anume împădurirea terenurilor de pe care s-a defrişat iraţional pădurile, indiferent de proprietarii acestora, ştiind foarte bine că recoltarea copacilor nu se poate face prea curând. Se pare că fonduri există şi disponibilităţi de asemenea. Iată ce spune unul dintre marii procesatori de lemen de la noi din ţară, care şi-a însuşit cele mai exigente cerinţe de recoltare a materialului lemnos:

Holzindustrie Schweighofer este pentru reîmpăduriri

„Holzindustrie Schweighofer poartă un dialog susținut cu toți factorii interesați din România, în special cu organizațiile de mediu. Scopul nostru este de a comunica foarte precis că o industrie sustenabilă a lemnului și combaterea tăierilor ilegale reprezintă principiifundamentale ale companiei noastre. Prin intermediul unor măsuri precum sistemul GPS de urmărire a transporturilor de masă lemnoasă sau un sistem de control extrem de strict în politica noastră de aprovizionare, facem tot posibilul pentru a ne asigura că în fabricile noastre este prelucrat numai lemn cu provenienţă legală.Holzindustrie Schweighofer consideră că protecția mediului înconjurător este vitală pentru viitorul României. De aceea mediul este unul dintre pilonii strategici ai programelor de CSR ale companiei. Ne onorează să susținem proiecte de mediu foarte bune și suntem mândri de colegii noștri care participă ca voluntari în acțiuni de reîmpădurire. Considerăm că educația va avea un impact major asupra mediului, de aceea sprijinim universități cu profil silvic din țară, prin sponsorizări cu tehnică de cercetare modernă, și pe studenții acestora, prin burse de excelență.Holzindustrie Schweighofer este și va fi un partener de dialog și un susținător pentru toți cei care doresc să îmbogățească fondul forestier al României și va continua să investească și să sprijine proiectele de reîmpădurire”, ne-au declarat reprezentanţii Holzindustrie Schweighofer.