Mai multe organizații care apără interesul public au depus, pe 2 noiembrie, în numele comunității din Roșia Montană și societății civile care se opune proiectului minier, o intervenție în procesul de arbitraj prin care Gabriel Resources cere despăgubiri de 4 miliarde de dolari statului român.
Intervenția prezintă punctele de vedere ale comunității în procesul de arbitraj de la Centrul Internațional pentru Soluționarea Disputelor legate de Investiții (International Center for the Settlement of Investment Disputes, ICSID), din cadrul Băncii Mondiale.
În această solicitare amicus curiae, echipa juridică prezintă noi date și perspective referitoare la încălcările drepturilor omului, pe care le-au suferit membrii comunităţii care s-au opus planurilor de construcție a celei mai mari exploatări aurifere în carieră deschisă din Europa. De asemenea, solicitarea prezintă în detaliu efectele devastatoare asupra comunității locale pe care le-a avut proiectul minier al companiei miniere, firma canadiano-britanică Gabriel Resources.
Pentru că nu a reușit să deschidă exploatarea minieră, compania încearcă acum să obțină suma de 4 miliarde USD, pe baza ISDS – mecanismul de soluționare a disputelor dintre investitor și stat – prevăzut în tratatele de investiții semnate de România cu Canada și Marea Britanie.
În încercarea sa de relocare a comunității locale, compania a încălcat numeroase principii internaționale de drepturile omului. Dacă ar fi fost realizată, exploatarea minieră ar fi nivelat patru munți, ar fi distrus vestigii arheologice și ar fi folosit mii de tone de cianură.
În România este încă vie amintirea dezastrului de la Baia Mare din 2000, când un baraj de la alt proiect minier a cedat, iar apa contaminată cu cianuri a fost deversată în Dunăre și în alte cursuri de apă din zonă.
În 2013, sute de mii de români au ieșit în stradă pentru a cere Guvernului să aplice legea și să oprească proiectul minier de la Roșia Montană. Demonstrațiile au venit după o serie de procese în care justiția din România a concluzionat că autorizațiile obținute de companie erau ilegale sau că firma nu respectase legea.
Atât statul, cât și compania și-au depus argumentațiile la Tribunalul ICSID, dar niciuna dintre acestea nu ia în considerare perspectiva și experiența comunităților locale. Solicitarea amicus curiae explică modul în care compania a încălcat legislația din România și din UE și de aceea nu ar trebui să fie protejată de dreptul investițiilor internaţionale.
În numele Asociației Alburnus Maior din Roşia Montană, al Centrului Independent pentru Dezvoltarea Resurselor de Mediu (CIDRM) și al Greenpeace România, avocați ai societății civile de la Centrul pentru Drept Internațional de Mediu (Center for International Environmental Law, CIEL), Client Earth și Centrul European pentru Drepturi Constituționale și Drepturile Omului (European Center for Constitutional and Human Rights, ECCHR) au depus solicitarea amicus curiae pentru a asigura faptul că tribunalul va lua în considerare în mod corespunzător aceste perspective esențiale.
Audierile sunt programate pentru decembrie 2019.
Eugen David, președintele Asociației Alburnus Maior, a declarat în legătură cu acest proces:
„Am câştigat toate procesele ca să demonstrăm că acest proiect minier este ilegal. O să mai dovedim încă o dată neregulile grave pe care le-au făcut împotriva noastră. Nu vom renunța niciodată!”
Erika Lennon, avocat principal la CIEL, a declarat:
„Când Tribunalul va dezbate acest dosar, va trebui să cântărească și perspectivele unice și vitale ale celor care se află în centrul acestei dispute: localnicii din Roşia Montană. Solicitarea noastră amicus curiae afirmă fără echivoc că Gabriel Resources n-a avut niciodată dreptul de exploatare minieră în Roşia Montană și astfel nu a avut niciodată așteptări legitime de a începe exploatarea. Compania nu ar trebui să se folosească de arbitrajul de investiții pentru a se sustrage aplicării legitime a legislației naționale.”
Amandine Van Den Berghe, avocat în drept comercial la ClientEarth a declarat:
„Soarta comunității locale se află în mâinile unui tribunal de arbitraj care, deși se află în afara sistemului judiciar din Uniunea Europeană, va decide asupra unei dispute care privește chestiuni de drept național și european. Aceste chestiuni țin însă de jurisdicția exclusivă a Curților de Justiție din România și în final de Curtea de Justiție a Uniunii Europene. Folosind mecanismul de soluționare a disputelor dintre investitor și stat, Gabriel Resources face o tentativă clară de a eluda curțile de justiție din România, desconsiderând complet sentințele anterioare.”
Christian Schliemann, consilier juridic la ECCHR, a declarat:
„Pentru prima dată în România, punctul de vedere al unei comunităţi locale este reprezentat într-un proces ISDS. Localnicii din Roşia Montană și membrii Alburnus Maior au rezistat proiectului minier și au forțat atât statul român cât și firma Gabriel Resources să-i respecte și să le respecte drepturile. Prin această intervenție juridică, obiectivul nostru comun este de a proteja această realizare importantă.”
Cristinel Buzatu, consilier juridic Greenpeace CEE, a declarat:
„Dosarul Roşia Montană este un exemplu de manual despre complicitatea dintre stat și corporație: este un caz de corupţie, lăcomie și totală nepăsare față de mediu. În același timp, este și o poveste despre rezistență și puterea oamenilor, și sperăm că este o lecție în sensul că nicio corporație și niciun politician nu pot acționa împotriva legislației existente în detrimentul oamenilor și al naturii. Solicităm tribunalului să recunoască faptul că trebuie să aibă prioritate comunitățile, natura și respectarea legii față de interesul unor corporații.”
-//-
Leave a Reply
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.