IMPACTUL HIDROBIOLOGIC DIN PARCUL CRÂNG: Cum transformă managementul defectuos o rezervă strategică în „ciorbă chimică”
În plină secetă, managementul resurselor de apă din Municipiul Buzău oferă un studiu de caz clar despre cum deciziile administrative și clauzele contractuale pot îngenunchea un ecosistem urban.
Imaginile recente din Parcul Crâng expun un heleșteu aflat într-un proces de degradare biologică accelerată.
Apa și-a pierdut complet limpezimea, devenind tulbure, cenușiu-maroniu și plină de alge, deși în ea se pompează debite din Forajul nr. 3 de medie adâncime.
Monitorizarea din teren demonstrează că heleșteul menținea un luciu de apă optim pentru avifaună, neexistând un risc iminent de secare. Adevărata cauză a punerii în funcțiune a Forajului 3 este un viciu contractual major: cedarea aducțiunii istorice gravitaționale din Iazul Morilor către o asociație privată de irigații. Înțelegerea subordonează interesul public celui privat, lăsând orașul fără apă în parc exact atunci când udă fermierii.
Mecanismul distrugerii: De ce apa brută din foraj „ucide” chimic lacul?
Scoaterea la suprafață a apei subterane brute, complet netratate, și deversarea ei directă sub soarele arzător reprezintă o eroare hidrobiologică majoră. Buletinele oficiale ale Companiei de Apă Buzău (cum este cel din iunie 2026) confirmă încărcătura masivă de nutrienți din Sursa Crâng. Atunci când această apă brută intră în ecosistemul stagnant al lacului, se declanșează trei procese devastatoare:
– Eutrofizarea artificială prin input de amoniu și azotați: Buletinele oficiale indică niveluri mari de azotați (peste 30 mg/l) , însă apa brută netratată vine direct cu amoniu (NH₄) în stare pură. Acest compus este hrana preferată a cianobacteriilor. Practic, forajul funcționează ca o injecție zilnică de îngrășământ agricol lichid, provocând o înmulțire explozivă a algelor microscopice.
– Oxidarea minerală (Fierul care „ruginește” în direct): În adâncime, fierul din acvifer este dizolvat și invizibil, apa părând limpede la ieșirea din țeavă. Deoarece nu trece prin stația de filtrare a operatorului, acest fier bivalent intră în contact cu oxigenul atmosferic și radiația solară puternică din lac. Procesul de oxidare transformă fierul într-un precipitat ruginis-maroniu în suspensie, fapt ce distruge complet claritatea apei.
– Șocul termic și anoxia sedimentelor: Apa extrasă de la medie adâncime (40-80 de metri) are o temperatură scăzută (10-12°C) și un deficit cronic de oxigen. Fiind mai grea, această apă rece se lasă la fundul heleșteului, unde pornește un proces de descompunere anaerobă (fără aer) a mâlului vechi. Gazele de putrefacție formate antrenează sedimentele și mizeria spre suprafață, accentuând aspectul de baltă insalubră.
Dinamica surselor: Apă „vie” vs. Efluent poluat
Trebuie subliniat că soluția ecologică nu constă în aducțiunea oricărui tip de debit de suprafață. Dacă pe viitor se va utiliza canalul Iazul Morilor, dar acesta va fi lăsat să colecteze ape uzate sau efluenți poluați cu fosfor și amoniu din spălări agricole și deversări deficitare, deznodământul biologic pentru Heleșteul Crâng va fi identic.
Singura resursă potrivită, validată istoric, rămâne apa curată preluată direct din râul Buzău. Aceasta reprezintă o apă „vie” — un ecosistem dinamic, oxigenat natural prin curgere, adaptat termic la mediu și populat cu comunități zooplanctonice biodiverse care exercită un control nativ asupra populațiilor algale, asigurând primenirea gravitațională corectă a lacului.
Concluzie: O triplă nerespectare a legii și a banului public
Asistăm la un cerc vicios al incompetenței:
Se încalcă spiritul Legii Apelor nr. 107/1996 (Articolul 10): Apele subterane sunt definite ca resurse strategice globale. Golirea lor într-un lac de agrement pe timp de secetă majoră, pentru a compensa un contract privat păgubos, este o deturnare a rolului acestei rezerve.
Se risipesc banii publici: Alimentarea istorică din Iazul Morilor era gravitațională și gratuită. Pentru funcționarea non-stop a pompelor din Forajul 3 se consumă o cantitate uriașă de energie electrică, plătită din taxele buzoienilor.
Se distruge un simbol al orașului: În loc să primească o apă curată de suprafață, adaptată biologic, Parcul Crâng din Buzău este transformat într-un experiment chimic eșuat, cu o apă tulbure și dezechilibrată.
Soluția ecologică legitimă nu este forajul de avarie care seacă rezervele de adâncime, ci denunțarea sau revizuirea de urgență a contractului cu asociația de udători pentru a reda Iazul Morilor comunității.
Crăiță Haritina –Specialist/Expert Tehnic Judiciar – Inginerie Sanitară și Protecția Mediului