Am fost pe drumul rău către podul fantomă. Este vorba de drumul care duce către Obor pe care l-am bătut în fiecare duminică de târg pe vremea lui Boșcodeală. Eram sigur că și acum îmi rup mașina prin gropi și după ploaie voi ieși de acolo plin de noroi. Am crezut că visez, că am rătăcit drumul sau nu mi-am luat pastilele la timp. Drumul rău era acum o șosea modernă cu trotuare și piste de bicicletă. Nu este adevărat. Am lăsat obiectivul principal, podul, și m-am oprit să admir priveliștea. Nu se poate așa ceva! Vreme de 20 de ani am scris de drumul rău. Am auzit mereu cum primarul Boșcodeală se lăuda că va aduce o roabă de nisip să mai astupe gropile, dar nu s-a întâmplat nimic. Arunca mereu vina pe țăranii care vin cu vitele la târg și care distrug drumul. Era menit ca drumul rău să rămână drumul rău și nu se putea face nimic. Uite că s-a putut, domnule Constantin Boșcodeală! Cu oameni harnici, inteligenți și chibzuiți s-a găsit și soluția de a se asfalta drumul rău, dar s-au găsit și banii.
Am plecat mai departe către podul fantomă. Și aici mă aștepta o surpriză plăcută. Podul acela șubred, închis circulației nu mai este. Este unul nou! Nu l-au făcut cei care se pozau la buza podului dărâmat, alături de ministrul Transporturilor, Radu Berceanu. L-a făcut un om mai chibzuit și mai discret. Podul e aproape gata, drumul la fel și totul pare să intre în normalitate. Așa cum ar fi trebuit să fie.
