CINE ALEGE – NOI DIABETUL SAU DIABETUL PE NOI? Citiți în ”Revista Verde”- ediția print

CINE ALEGE –  NOI DIABETUL SAU DIABETUL PE NOI?

Dr. Ecaterina Zoican

Dacă am avea ca prieteni buni hipertensiunea, dislipidemia, obezitatea,sedentarismul, mâncărurile prea grase, prea dulci și prea multe, alcoolul sifumatul, atunci, mai devreme sau mai târziu se va alătura și Diabetul Zaharatde tip 2 (poreclit DZ tip2). Nu o să ne ceară permisiunea să intre în casă, ciușor- ușor se va strecura la masa noastră ca invitat din partea uneia dintrecunoștințele vechi. Va sta cuminte, va observa, va învăța care sunt obiceiurilenoastre, va folosi lucrurile noastre, le va strica și abia atunci vom ficonștienți de prezența lui.

Dar cum să ne punem la adăpost de o asemenea pacoste? Logic ar fi să nu ne împrietenim cu amicii lui, pentru că așa avem șanse mai mici să ne alegem cu Diabet. Mai mici, dar nu zero șanse. Cum bine știm, Diabetul are o oarecare agregare familială. Adică în zestrea noastră genetică (genele moștenite de la părinții și bunicii noștri), nu a tuturor, sunt gene care predispun la formarea Diabetului. Acest lucru nu înseamnă că suntem condamnați să facem Diabet Zaharat de tip 2 oricât ne- am păzi, mai degrabă înseamnă că, dacă ducem un mod de viață sănătos (fără amicii Diabetului), DZ tip2 nu va mai fi atât de interesat să se împrietenească cu noi.

Cu alte cuvinte, dacă nu vrem ca diabetul să ne aleagă pe noi, sau dacă nu vrem să bătătorim calea în întâmpinarea lui, ar trebui să ducem un mod de viață sănătos, ceea ce înseamnă:

  • Să  ținem sub control greutatea corporală (cei normoponderali să nu se îngrașe, cei supraponderali să încerce să scadă în greutate);
  • Să tratăm bolile asociate (dacă avem hipertensiune și/sau dislipidemie, să urmăm un tratament pentru obținerea unor valori normale);
  • Să combatem sedentarismul- să facem cât mai multă mișcare, să ne ducem pe jos la magazinul din cartier, să lăsăm mașina la o stație distanță de servici, să ne plimbăm ca să punem mușchii în mișcare, să ne relaxăm și să dăm la oparte măcar pentru un timp grijile de peste zi;
  • Să renunțăm la fumat și alcool;
  • Să consumăm alimente mai sănătoase, mai puțin procesate, din surse sigure; de asemenea să gătim acasă, pentru că așa putem controla cantitatea de calorii consumată.

Aș vrea să menționez că în ultimii ani au apărut cazuri de Diabet Zaharatde tip 2 la tineri și copii.

Ar trebui testați copiii și adolescenții supraponderali (percentila >sau egală cu 85%) sau obezi (percentila > sau egală cu 95%) care au unul saumai mulți factori de risc, cum ar fi:

  • Dacă mama copilului a avut diabet gestațional (atunci când era însărcinată cu acel copil);
  • Cazuri de DZ tip 2 la rude de gradul I sau II (părinți, bunici);
  • Semne de insulinorezistentă ( hipertensiune, dislipidemie, la fetițe cu sindromul ovarului polichistic).

Insist mai mult asupra  Diabetului Zaharat de Tip 2, pentru că acesta se întâlnește în 90-95% de cazuri față de Diabetul Zaharat de tip 1, care este o boală autoimună și nu avem noi puterea să o prevenim. Această formă se întâlnește mai mult la copii și tineri, debutul bolii este mult mai zgomotos și îl descoperim mai ușor.

În încheiere am o mare rugăminte- dacă nu reușiți să scăpați de așa zișii “ prieteni”enumerați la început, și dacă sunteți supraponderali (adică aveți un indice de masă corporală> sau egal cu 25 kg/m2) și aveți vârsta de 45 ani sau mai mult, faceți un simplu test de glicemie sau hemoglobină glicozilată (HbA1c). Dacă sunt în limite normale, repetați-le la 3 ani. Dacă sunt modificate, adresați-vă medicului de familie și acesta o să vă îndrume către medicul diabetolog.

Dar dacă noi nu vrem să luptăm cu aceste rele ale secolului-  mai ales că nu ne dor, mai mult, ne exploatează slăbiciunile, ne fac să fim dependenți de ele? Să ne facem griji sau nu prea? Ce se poate întâmpla atât de rău? Cel mai probabil că vom nimeri în îmbrățișarea “dulce” a Diabetului, dacă avem și  predispoziție genetică. 

Noi suntem stăpâni pe propria viață și noi alegem dacă să ne aleagă pe noi diabetul sau nu.