Buzău, Palatul Comunal cufundat în negura Evului Mediu

Am asistat la o dezbatere publică organizată de Primăria Buzău prin care se încerca să se reglementeze ceva. Și anume să se limiteze accesul pe un drum public, dat în folosință în urmă cu cel puțin o sută de ani. Drumul este intabulat la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară, unde este stipulat că este drum public. Am văzut în fața mea doi oameni. Tineri amândoi, pe care îi cunosc de multă vreme și pe care îi consideram prieteni. Am discutat cu fiecare dintre ei pe diferite teme și mi s-au părut oameni normali, chiar inteligenți, ființe nobile cu suflet bun. Este vorba de viceprimarul Ionuț Apostu și secretarul Eduard Pistol. I-am văzut și în sala de ședințe, unde erau delegați de instituție să reprezinte interesele acesteia.  Secretarul Eduard Pistol a rămas același om responsabil, dar Ionuț Apostu este de nerecunoscut. Dacă este să fac o glumă aș spune că l-a mușcat ăla rău din podul primăriei, dar chiar că acum nu-mi mai permit. L-am  văzut pe Ionuț mințind, aiurând, vorbind în dodii ca un om turbat,  înfuriat, în culmea nebuniei cum abuzează de funcția sa, cum îngrădește drepturile cetățenilor ca un sultan. Se poate așa ceva? Ce l-a transformat pe Ionuț Apostu din omul blând și atent la semenii săi într-un adevărat monstru mincinos. Cine l-a făcut pe Ionuț Apostu călăul de la Palat care strunește gardianul pe un cetățean care-și  cerea în mod organizat drepturile, fie el și ziarist? Ce s-a întâmplat cu Ionuț Apostu de a devenit o fiară? Sunt întrebări la care nu pot să răspund și cred că stresul în care lucrează acest băiat este de vină. Au trecut două zile și încă mai simt fiorii cuștii în care am fost prins, amenințat cu temnița de un mincinos care aiura de călduri. Fără lege, fără tocmeală căuta să mă facă de minți și să-mi demonstreze că este bine cum spune el, să-mi limiteze drepturile și libertățile pentru că așa vrea el. Fără nicio justificare. Acest om a fost învățător, a fost ziarist și apoi s-a tot plimbat prin funcții publice date gratis de la partid fără ca cineva să-i măsoare, dacă nu cumva căciula funcției este prea mare pentru capul său. Despre năravuri? Vreți să vorbim și despre năravuri? Revenim!

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*