Presa, încotro ?

Amenințările la adresa ziariștilor sunt din ce în ce mai evidente, atât pe plan internațional, dar și local, acolo unde politicienii și orice investitor mai înstărit, hărțuiesc ziariștii cu ajutorul organelor de urmărire penală, dar și cu mercenari, așa cum îi auzim că se laudă ziua în amiaza mare, în văzul lumii. Nimeni nu-i deranjează pe așa-zișii ziariști lingăi, ei sunt buni, sunt cuminți și hrăniți când și când, să nu-și uite stăpânul. Ceilalți sunt fioroși și trebuie să dispară! Aceştia sunt ziariștii incomozi. Toți uită că mai devreme sau mai târziu, lor sau apropiaților, li se poate întâmpla o nedreptate din partea autorităților publice și atunci singura cale prin care își pot striga durerea și acuza abuzurile este tot presa. Cea surghiunită, cea umilită și călcată în picioare de unii politicieni, de unii oameni de afaceri, de unii polițiști și chiar interlopi. Sub talpa unor astfel de oameni stau de ceva vreme și eu. Și-au dat mâna cu toții și mă umilesc, mă abuzează și mă torturează psihic în fiecare zi. Au format un cocktail și speră să mă arunce în aer, că tare le mai sunt incomod. Le dau doar un exemplu de un judecător care m-a judecat în urmă cu mai bine de zece ani. Atrăgeam atenția într-un articol publicat într-un cotidian local că un administrator de bloc fură. Și fura! M-a dat în judecată și angajase 4 avocați, toți fii și fiice de judecători din acea instanță. Fără jenă m-au insultat și calomniat la scenă deschisă, spuneau că avocații au voie să facă asta în instanță. Cereau ani grei de închisoare pentru că îi terfelisem imaginea imaculată a hoțului. În urma procesului am fost achitat. Hoțul a ajuns la închisoare, pentru că furase prea mult și fără semnalul de alarmă dat de mine atunci, într-o pagină de ziar, probabil că ar fi furat și acum. După mai mulți ani, acel judecător a venit la mine. Un investitor îl abuza în fiecare zi. Îi polua atmosfera și îi făcuse viața la casă un chin. Doar ziarul îl mai putea ajuta, pentru că omul era protejat de toată lumea. Uite că ușor, ușor, acel investitor a fost convins să respecte legea. Vă puteți imagina, dacă un judecător poate fi abuzat de un investitor cu punga plină cu bani, cam cât de abuzat poate fi un ziarist, după ce burțile pline a celor care trebuie să aplice legea sunt potolite de pastrama unui astfel de investitor? Așadar, mă întreb: Presa, încotro? Mai este nevoie de presă, câinele de pază al democrației sau ne gândim cu toții, cei cu puterea în mână, că vom fi veșnic la cârma organelor represive ale statului? Și dacă vă vine rândul, de unde luați presa atunci?

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*