Pisica sălbatică: o umbră prin pădurile României

 

La marginea unui luminiş de pădure se strecoară neauzită o umbră. Seara care se aşterne uşor îi camuflează încă o dată prezenţa. Mica fiară se apropie tot mai mult de şoarecele care a ieşit liniştit să se hrănească, convins în sinea lui că întunericul îi conferă un grad sporit de siguranţă. Mare greseală a făcut! Un salt elastic se profilează într-o clipită la orizont pe discul galben al lunii. Se aude doar un chiţăit stins, şi umbra fumurie dispare ca o părere în desişul adânc să se bucure de prada greu dobândită. Astfel de scene se mai petrec încă în pădurile noastre, iar protagonista principală este pisica sălbatică, nimeni alta decât strămoaşa directă a felinei simpatice care ne toarce în braţe şi vine deseori să se cuibărească lângă noi. Prădătoare desăvârşită, mult superioară suratei sale domestice la acest capitol, nu este cu nimic mai prejos chiar conmparativ cu marile feline. Surprinzător sau nu, dar strămoaşa pisicii dumneavoastră de acasă ascunde încă multe taine…

 

 

 

Micul tigru din pădurile ţării noastre

Păstrând proporţiile, putem afirma fără nicio exagerare că micuţa pisică sălbatică europeană care trăieşte şi în pădurile şi zonele sălbatice din România, este aidoma unui respectabil tigru!

Aceleaşi instincte ascuţite, acelaşi tip de comportament prădător, precum şi multe alte puncte comune care o apropie de cea mai mare felină din lume, în ciuda taliei sale mai mult decât modeste.

Pisica sălbatică europeană, pe care unii specialişti o văd strămoaşa directă din care au evoluat în urma procesului de domesticire unele rase de pisici actuale precum pisica de pădure norvegiană, este o specie cu trecut îndelungat pe Bătrânul Continent. Pe baza fosilelor descoperite, cercetătorii suţin că pisica noastră sălbatică (Felis silvestris silvestris) descinde direct din pisica lui Martelli ( Felis silvestris lunensis), astăzi dispărută, dar care trăia în Europa în urmă cu aproximativ 250.000 ani. Studiile şi analizele moleculare recente au demonstrat că pisicile sălbatice africane au evoluat distinct de cele europene, „doar” în urmă cu circa 20.000 ani.

 

 

Cine-i domestica, cine-i sălbatica ?

La prima vedere este foarte asemănătoare cu pisica de casă, în special cu exemplareel tigrate pe nuanţe gri ale rasei pisicii norvegiene de pădure.

Diferenţele fiziologice, nu doar comportamentale, transpar însă la o analiză puţin mai atentă care ne ajută să diferenţiem la sigur orice pisică domestică de surata ei sălbatică.

Astfel, pisica sălbatică are coada groasă în mod egal pe toată lungimea. Inclusiv vârful este gros şi rotunjit. Acesta are întotdeauna o zonă de culoare negră de 4-5 centimetri lungime, urmată de câteva inele de asemenea negre, bine conturate şi distincte, urmate de alte câteva inele închise la culoare, dar mai slab conturate. Are o dentiţie tipic de felină, cu dinţi proporţional mai mari şi mai solizi decât ai pisicilor domestice.

La noi în ţară trăieşte îndeosebi în păduri de câmpie şi de deal, având o mare amplitudine ecologică, fiind răspândită din Delta Dunării înspre munte.Conform estimărilor specialiştilor judeţele cu cele mai multe pisici sălbatice sunt Covasna, Braşov, Sibiu, Alba, Hunedoara, Arad, Mureş, Neamţ, Cluj, Bistriţa, Iaşi, urmate de restul judeţelor ţării unde este mai rară.

 

Nu are duşmani naturali, cu excepţia râsului şi a păsărilor mari de pradă, precum acvila de munte şi buha.

Oamenii au privit-o dintotdeauna din punct de vedere atropocentrist. Cu alte cuvinte dacă un animal ne aduce foloase materiale este bun, dacă nu, trebuie ucis fără cruţare.

În privinţa pisicii sălbatice au avut unele dificultăţi de încadrare…

Asta deoarece pe baza numărului mare de rozătoate pe care le consumă, pisica sălbatică este folositoare agriculturii şi silviculturii. Pe de altă parte, deoarece atacă uneori şi iepuri sua păsări de interes vânătoresc, legea română pemite vânarea ei în intervalul de timp 15 septembrie – 31 martie. Altfel, lăsată în pace poate trăi până la vârsta de 12-14 ani în sălbăticie. 

Este un animal nobil, timid chiar în raporturile cu omul, dar remarcabil şi interesant. Cine a văzut chiar şi o singură dată o pisică sălbatică în mediul ei natural, acela sau aceea nu o va uita niciodată.

 

Be the first to comment

Leave a Reply