Roşia Montană între Fân Fest şi sărăcia cruntă

Activiştii de mediu au fost şi s-au zbenguit la Roşia Montană. Au cântat, au mâncat şi au dansat. Dezmăţul a fost intitulat Festivalul Fân Fest şi a reunit formaţii de cântece la linguriţă, trăgători pe nas, probabil de ozon şi plete-n vânt, cu scopul vădit de a proteja mediul înconjurăror. Mesajul a fost clar. Vor la Roşia Montană turism ecologic. Mult fân şi văcute pe munte care să le dea lăptic ecologic. Şi-au făcut numărul şi s-au retras pe la casele lor.  «FânFest este cel mai mare festival activist multi-cultural din România care a început din eforturile unei mici comunități de a-și proteja pâmântului, inspirând o generație întreagă.FânFest este cel mai mare festival activist multi-cultural din România. A debutat odată cu lupta împotriva celui mai mare proiect minier aurifer din Europa și s-a transformat în epicentrul celei mai importante mișcări civice și de mediu din România. Acest micuțsat tradițional din Transilvania a reușit să cucerească, an după an, inimile și imaginatia oamenilor de pretutindeni, atrași la FânFest de muzică, teatru, dans, expoziții, workshopuri. Anul acesta manifestările s-au desfăşurat în perioada11-17 august cu scopul ca lumea să descopere minunatul patrimoniu existent aici, precum și diversele moduri de dezvoltare sustenabilă ale regiunii, cum ar fi turismul, mesteșugăritul sau agricultura tradițională”, spun organizatorii.

 

 În urma lor au rămas gunoaiele şi un gust amar pe care l-au încercat localnicii

 « A organiza un festival anti-minerit într-o localitate minieră înseamnă a-i sfida în față pe cei care au muncit o viață pentru a-și construi un trai acolo. În vreme ce localnicii se luptă cu sărăcia și șomajul, ecologiștii sărbătoresc dezastrul în care ne aflăm. Unde-i salvarea noastră? În PET-urile de alcool și mucurile de țigări ce au rămas în urma lor”, spun minerii din Roşia Montană, organizaţi şi ei în Sindicatul Viitorul Mineritului.

Gâlceva pe subiectul Roşia Montană arată neputinţa Guvernului Ponta de a tranşa problema în mod matur.

 În comuna Roșia Montană mina de stat s-a închis în 2006, pentru că era nerentabilă, iar Uniunea Europeană a cerut României să sisteze subvențiile pentru întreprinderi nerentabile, dacă vrea să devină stat-membru. De atunci, oamenii trăiesc mai mult cu speranța că o să repornească mineritul. Unii au mai plecat, alții au ieșit la pensie, dar mineritul tot nu a repornit și e tot mai greu. Compania minieră care propune redeschiderea minei a făcut disponibilizări, în luna martie. Circa 400 de persoane au rămas atunci fără loc de muncă. Firma Roșia Montană Gold Corporation (RMGC), care era principalul angajator din localitate, a luat această măsură extremă din cauză că proiectul minier așteaptă de 10 ani aprobare, fără un răspuns concret. Stirisireportajealba.ro continuă să vă prezinte reportaje din Roșia Montană. Cine sunt oamenii rămași pe drumuri, care sunt durerile și speranțele lor, în această localitate cu tradiție minieră?

 

 

 

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*